- | Daca vrei sa treci peste anumite evenimente teribile din viata ta, lasa-le sa te intristeze |
Nu am fost, cred, niciodata, asa de singuri impreuna, si nici asa de impreuna atat de vulnerabil de singuri.
Nuvela cu numele unui brand faimos de bere, a reusit sa sape conditiile pentru o teribila trauma colectiva. Ca sa incerci sa eviti sa fii traumatizat de aceste timpuri utopice si provocatoare in acelasi timp, e important sa intelegi ca trauma nu este acelasi lucru cu unele emotii stresante.
Nu este acelasi lucru cu frica, cu supararea, cu furia, sau cu panica, mai ales atunci cand gasesti modalitati sa treci peste aceste emotii, sa te eliberezi de ele ca sa poti sa functionezi intr-o stare de prezenta, de constienta de sine si sa ramai intr-un echilibru.
Traumatizati devenim atunci cand suntem mai tensionati decat eram inainte de situatia care a indus starea de stres, cand ramanem plini de frici si panicati dupa ce amenintarea a trecut, defensiv sau agresiv in absenta prezentei unui pericol, cand te doare cronic ceva, desi nu e nimic care sa te raneasca.
- | Experienta tristetii sincere, a dezolarii, ne protejeaza de trauma.|
O sa fim salvati de un ocean de lacrimi, remarca patrunzator de sincer un psiholog
Plansul curata adanc atasamentele, programele pe care doar cu mult lucru cu sine, cu vointa si efort sustinut si constient le mai zdruncini, le mai dezlipesti, plinsul curata frici stiute si nestiute, plansul curata rolul de victima indreptatita, pe care ti-l impacheteaza convingator mintea sau ego-ul.
Aflandu-ne printre cei mai putini deranjati de restrictionarile sociale, pentru ca agenda noastra nu s-a schimbat prea mult, am trecut prin de toate.
Am stat la soare in fiecare zi cu soare si am plutit mai ales in fiecare zi cu ploaie. Am reusit sa ne trezim in fiecare zi la rasarit, si de multe ori am reusit sa ajungem sa vedem soarele si la apus. Iar intre aceste doua momente binecuvantatoare… viata a mers si merge inainte. Important este cum.
A fost o perioada parca mai lunga fata de timpul fizic care a trecut, o perioada despre care o sa ne aducem aminte nostalgic, (pana la urmatoarea criza 😊 ) ca nu am pretuit-o si mai mult, pentru ca o sa avem de recuperat probabil in mult mai mult timp ce am pierdut acum, in doua luni. O perioada cu multe constientizari, cu momente nepretuit de simple, dar mai ales cu binevenite momente de interiorizare.
A fost insa si momentul in care ne-am intrebat “Si totusi, de unde tensiunea?”
La inceput ne-am recunoscut intr-o forma de partiala negare, “De ce atata caz pentru o alta varianta de gripa?”, care se dovedeste si azi, si se va tot afla, ca de fapt doar asta a fost. Dar printre randurile zilelor am inceput sa remarcam incruntarea din sprancene, oftatul din mijlocul pieptului, privirile furate de algoritmi statistici…
Se adunasera toate intr-o stare tensionata de aparare in fata intristarii, in fata a ceea ce se intampla in jur, fara voia ta si mai ales fara sa poti sa faci ceva din acelasi plan de abordare, caci asta ar fi prima reactie. Sa reactionezi la acelasi nivel de vibratie, energie.
Pentru ca, desi intelegi, dar te si contrariezi in acelasi timp, simti ca ai pierdut ceva, chiar daca totul are un sens suprem si deloc la intamplare tradus in dualitatea de bine sau de rau.
Un sentiment de securitate, pe care ti-l creeasei pana acum, desi iluzoriu in cele mai multe din cazuri, de care te simteai insa atasat. Un sentiment de normalitate, care nu conteaza cat de precar, te sustine intr-o lume care iti este familiara si in a carui teritoriu te simti in siguranta. Un fel de a fi tu insuti pe care ti l-ai construit, o oglinda in care se reflecta comod si la indemana imaginea.
Ce ti-e si cu gripa asta!?
Si cand am recunoscut si constientizat ca e bine sa stai in centru ca sa poti sa pornesti in orice directie, lacrimile au curs si au mai curatat oglinda. Tensiunea aproape ca disparuse.
A mai ramas un ghimpe.
Plutim. O sa mai plutim, si o sa lasam viata sa-l scoata.
Stam in liniste.
Mergem la rasarit.
Insa ceea ce este si ramane cu adevarat de observat, este ceea ce s-a zdruncinat in fiecare, care bucatica de atasament o sfartecam si o dam balaurului cu doua capete (binele si raul) si ce-om fi invatat din asta. O sa aflam si asta la o urmatoare retrospectiva, retrospectiva pe care poti sa o actualizezi cu fiecare plutire pe care o faci 😊, sa te reinnoiesti si sa mai scoti din ghimpi, de acolo de unde nici nu stiai ca ii ai.
