Terapia prin deprivare senzoriala precum plutirea in bazinele de plutire castiga popularitate. Beneficiile sunt reale si nenumarate. Pana acolo insa, sunt multi care se intreaba cum s-ar simti in aceste bazine. La ce sa te astepti cand plutesti pe o solutie salina saturata calda, fara stimuli exteriori precum lumina, sunet si gravitatie.
Unii dintre cei care plutesc in bazinele de deprivare senzoriala, sesizeaza cat de incarcata este mintea si in ce ritm haotic se misca gandurile. La inceput poate aparea acel disconfort psihologic in care nu te poti relaxa. Acesta insa, este primul pas de fapt. Aflandu-te intr-un mediu protejat de cei mai puternici stimuli exteriori, remarci foarte repede zarva in care se invart gandurile din mintea ta, in mai tot timpul zilelelor. Acel moment al constientizarii ritmului in care proceseaza mintea este cel care face declicul catre interiorizare. E ca si atunci cand alergi sau urci pe munte sau faci orice alta activitate care implica efort fizic sustinut: acel moment in care daca treci de punctul critic de efort, si nu te opresti, toate ritmurile intra de la sine intr-un echilibru.
Exact asa si in plutire. Poate aparea acea granita foarte subtire, care face marea diferenta in a reusi sa deconectezi mintea de la ritmul aceala in care ruleaza toata ziua. Poate fi un prag psihologic sau / si unul fizic.
Plutirea pe solutia salina calda, in combinatie cu lipsa luminii si a sunetului (le poti accesa la alegere din telecomanda), creeaza impreuna un mediu ce poate deveni inconfortabil psihologic intocmai pentru ca pune in evidenta partile tensionate din corp (zona cervicala si cea lombara sunt cele mai stresate zone ale coloanei vertebrale). Insa aceste senzatii de durere sau disconfort scad sau se retrag total datorita absorbtiei transdermale a magneziului (in tesustul muscular si in cel osos), datorita faptului ca in plutire coloana se odihneste asa cum nu se intampla nici in cel mai odihnitor somn, dar mai ales datorita schimbului de focus pe respiratie sau in interior. Cand creierul nu mai are de consumat energie prin procesarea informatiilor senzoriale din exterior, mintea pierde reperele spatiale si temporale, intrand adanc intr-o stare de calm, cea a undelor cerebrale tetha din starile meditative. Aceasta este starea la care se ajunge dupa ce se trece de granitele acelea fizice si este momentul in care se disipa, se indeparteaza gandurile… iar ce mai ramane, daca mai ramane ceva, se clarifica (asta daca nu ai adormit deja in plutire).
Pentru noi toti care nu sesizam constant si constient energia consumata de creier ca sa ne tina in verticalitate (cand plutesti esti in gravitatie zero), ca sa ne incalzeasca/raceasca (temperatura solutiei saline pe care plutesti este cat temperatura pielii, avand loc reglarea termica), ca sa vedem (in camerele de plutire poti face obscuritate), ca sa auzim (camerele de plutire sunt izolate fonic), bazinele de plutire sunt un instrument urias de deconectare si incarcare a bateriilor fizice si psihologice.
Asa ca deprivarea senzoriala prin plutire, desi suna ca si cum te-ar priva de ceva, inseamna de fapt recuperarea a 80% din energia de care are nevoie creierul si corpul pentru procesarea informatiei din exterior si redirectionarea acestei energii catre interior.
